Nu te-am uitat dar nu te mai ştiu

Nu te-am uitat dar nu te mai ştiu

De câte ori ai simţit că orice ai face nu reuşeşti sub nicio formă să-ţi scoţi un suflet din „suflet”.. din inimă.. să-l laşi liber..? Ştiu că de fiecare dată când am încercat să fac asta am realizat că mi-e imposibil..

Toate amintirile sunt vii, şi oricât aş încerca să schimb asta ele rămân aşa.. încercând să separi tot ceea ce a fost bun de ceea ce a fost rău.. te trezeşti amintindu-ţi doar momentele când erai fericită, momentele în care îţi zâmbea şi sperai că tu eşti motivul , momentele când te îmbrăţişa şi îţi făcea promisiuni.. promisiuni pe care azi le-a cam uitat.. a uitat să le îndeplinească.. a uitat de tine.. a uitat de voi ..

Nu te-am uitat.. dar nu te mai ştiu.. nu te mai recunosc, nu mai eşti tu..

Noi nu uităm.. ne obişnuim cu golurile, cu amintirea.. timpul ne dă timp să ne obişnuim..

Eşti probabil.. şi vei rămâne parte din sufletul meu, parte fără de care nu ma simt completă.. parte fără de care nu pot şi nu ştiu să trăiesc.. eşti şi vei rămâne singura persoană pentru care aş fi dat orice, oricând, oriunde..

Şi nu e drept.. nu e drept din niciun punct de vedere să dai totul şi să nu primeşti nimic la rându-ţi ... nu e drept să te laşi călcată în picioare.. şă fii conştientă de ceea ce se întâmplă şi totuşi să accepţi tot cu atâta uşurinţă.. doar pentru simplul fapt că el face parte din tine..

Nu te-am uitat...chiar dacă las impresia asta, sunt o femeie puternică.. tot ce simt, simt în interior.. şi exteriorul trebuie întotdeauna să arate impecabil..

Nu te-am uitat şi nici nu vreau să fac asta, de ce să uit oameni care la un moment dat în viaţă m-au făcut cea mai fericită? .. De ce să întorc capul pe stradă.. şi să mă feresc de ochii pentru care cândva  făceam orice doar să-i văd.. de ce să fug de oamenii pe care cândva i-am simţit atât de aproape de inima şi sufletul meu?

Nu te-am uitat..

Mă întrebase cineva , dacă s-ar întoarce l-ai accepta ?

Mă întreb şi eu, dacă te-aş accepta,te-ai întoarce?