De ce uităm oamenii

 De cele mai multe ori, atunci când o relaţie se termină una dintre persoanele implicate în ea parcă şi-ar mai dori o împăcare, o mângâiere, un sărut, o noapte, o dimineaţă.. sau poate ceva mai mult .

 De ce uităm oamenii? Îi uităm pentru că nu ne rămâne altceva de făcut, îi uităm pentru că nu ne dau motive să ne amintim de ei.. îi uităm poate pentru că merită să-i uităm..

Câţi dintre noi nu am vrea, să uităm totul atunci când ne impunem, să nu mai doară, să nu mai avem amintiri, cel puţin  neplăcute.. să nu mai existe aşa numitul proces de „refacere” atunci când ieşim cu capul plecat sau poate nu, dintr-o relaţie.

Câţi dintre noi, nu am vrea să nu ne mai macine trecutul, să nu ne mai punem întrebări de genul: „cum ar fi fost,dacă” ? Câţi dintre noi nu ne dorim să ne găsim jumătatea, şi să rămână cu noi pe viaţă?

Vă asigur eu că mult prea mulţi.. dar fericirea sau jumătatea nu vine niciodată atunci când o cauţi, greşeala noastră e că tânjim prea des după ea, şi o căutăm cu disperare, fără a ne gândi că lucruruile bune şi cu adevărat importante, se lasă aşteptate. Ţi-e dor , aşteaptă să-ţi treacă, nu te repezi la telefon să-l suni, că sigur te dai cu capu’ de pereţi după.. Îţi doreşti să uiţi ? Încetează să-i mai pronunţi numele, e primul pas pe care trebuie să-l faci pentru a ajunge unde vrei.

Si daca vreau sa uit cum sa fac ? Îmi arunc toate amintirile într-o valiză şi o ascund? Îmi pun toate amintirile într-o cutie şi o închid? NU.. pur şi simplu UIŢI

Uităm oameni pentru că obosim să mai sperăm, îi uităm pentru că e cea mai bună alternativă, îi uităm pentru că intră în viaţa noastră alţi oameni cărora trebuie să le facem loc, uitându-i pe ceilalţi .. îi uităm pur şi simplu. Timpul obiectiv se masoara in ore, minute, secunde ( pe care le pierdem uitand) iar timpul interior, sau subiectiv se masoara mai curand in stari ... stari sufletesti. 

Noi, oamenii .. în general, ne pierdem marea majoritate a vieţii uitând., şi ne dăm seama că noi nu uităm.. doar nu ne mai amintim o vreme..

Timpul nu ne ajută să uităm, el doar ne obişnuieşte cu ceva, cu starea, cu amintirea..

Dar ce se întâmplă când uităm să uităm?