...........

Mi-e dor.. atât de dor ”puiucule…” te caut.. dar ești de negăsit, te caut printre gânduri.. te caut în vise dragul meu .. dar nu ești .. și doare.. Doamne Dumnezeule cum doare.. e o durere cumplită de inimă și suflet.. n-am mai simțit-o niciodată.

Mi-e dor de ochii pe care îi țineai ațintiți și îmi vorbeai până și cu ei ..”puiucule” mi-e dor de mâinile calde cu care mă mângâiai.. mi-e dor de cuvintele pline de înțelepciune cu care îmi bucurai viața.. mi-e dor de zâmbetul lung și larg pe care îl afișai de atâtea ori cu mândrie ..

Mi-e dor și greu, e greu ”puiucule” e greu să vreau să te iau în brațe și să nu pot, e greu să vreau să te pup pe frunte și să nu pot.. e greu să vreau să-mi încălzesc mâinile și sufletul în casuța pe care ai ridicat-o cu sudoarea frunții și să fie rece... să fie rece.. căsuța care cândva era plină de căldură...

Îmi zbiară sufletul și-mi plânge inima că se apropie Sărbătorile iar eu nu-ți voi mai împodobi bradul ca în fiecare an...în fiecare an ”puiucule” ... Doamne ce bine era. Doamne ce greu e...

Ce greu e să te aștept și să nu mai vii.. ce greu e că nu știu cum să te găsesc, să-ți mai spun o vorbă.. să-ți spun cât te iubesc.. și te voi iubi ...

Doamne câte m-ai învățat.. Doamne câte amintiri mi-ai lăsat..

Te-ai dus.. și ai luat o parte din mine.. cea mai bună și sensibilă parte.. pentru că ai fost slăbiciunea mea... ai fost și ești îngerul meu păzitor ...

Nu găsesc cuvinte.. nu doar că nu găsesc dar nu sunt cuvinte pe această lume să descriu ce simt și ce însemni pentru mine ..

Doamne.. ai grijă de el, ai grijă de el și de bunica mea, ai grijă de oamenii care și-au pus bazele în formarea mea ca om, ai grijă de comorile mele.. pentru că asta ați fost pe pământ.. o comoară...

Cum să fac oare să nu mai doară.. cum să fac oare să mă obișnuiesc? .. N-am să pot niciodată...

Mi-e atât de dor bunicule .. să-ți aud inima bătând.. să te simt cald.. să-mi povestești..

Să povestim cu orele.. bunicule.. să-mi povestești prin câte chinuri te-a trecut viața..

Să zâmbești, să râzi cu lacrimi...

Doamne.. întărește-mă..

Au trecut 7 zile.. 7 zile în care m-am chinuit să accept și nu pot.. nu pot și nu pot..

7 zile și vor mai trece săptămâni,luni.. ani...

Și amintirea îți va fi vie ..

Vei dăinui în mintea mea pe veci..

Și în sufletul meu ..

Locul din inima mea îl vei avea mereu.. părticica pe care o ai nu o va ocupa nimeni, niciodată.

Dormi în pace suflet blând.. dormi în pace sufletul meu ...