sâmbătă, 20 decembrie 2014

Crăciun Fericit suflet..

   

Am alergat.. ţi-am sărit în braţe, nici nu cred că ai mai avut aer... şi mi-ai spus că ţi-e dor de noi şi să am grijă de tata... iar mai apoi m-am trezit ...
Te-am căutat atâta timp.. dar eşti de negăsit.. te-am aşteptat neîncetat dar întârzii să apari...
   A trecut timpul parcă în goană... dar nu a trecut o zi fără să fii prezent în gândurile, rugăciunile şi dorurile mele .. nu a trecut o zi fără să fii prezent în inima mea..
E greu.. e greu să ştii că omul pe care l-ai iubit din toată fiinţa ta nu mai e.. e greu să ştii că nimeni nu mai e acolo să-ţi încălzească sufletul ...
Se apropie Crăciunul şi e primul Crăciun când nu eşti cu noi.. când nu mai am pe cine să colind cu drag şi cu sufletul deschis..  primul Crăciun pe care nu-l aştept...  primul Crăciun rece ...
   Atâta dor.. nu ştiu unde să-i mai fac loc.. atâta durere.. nu ştiu cum să o mai ascund printre zâmbete..
Ştiu că eşti fericit, atâta lume mi-a spus că eşti într-un loc mai bun.. ştiu şi asta.. dar ştii că întotdeauna am fost o egoistă şi am vrut să te am doar pentru mine... întotdeauna te-am sufocat cu îmbrăţişări.. întotdeauna am găsit un loc unde să mă cuibăresc aproape de inimioara ta bunicule .. inimioară care bătea atât de puternic.. aş da ani din viaţă să o mai aud odată bâtând.. să-mi mai caut loc în braţele tale calde bunicule.. şi să-mi găsesc..
   Aş da ani din viaţă să mai am la cine să fug de oriunde aş veni.. aş da ani întregi să te mai văd şi aud odată bunicule..
Lacrimi? .. oare m-ai crede dacă ţi-aş spune că nu mai am ? ... oare m-ai crede că vărs câte una de fiecare dată când trec pe lângă căsuţa care e goală acum.. de fiecare dată când te văd.. în închipuiri.. poze.. vise? Oare mă crezi „puiucule” ..?
  Vreau să ştii că tare mult te iubesc... vreau să ştii că voi continua să o fac toată viaţa.. vreau să ştii că oricât ai fi de departe simt că eşti lângă mine.. şi mă ajuţi.. mă ajuţi să te las să pleci liniştit.. să te odihneşti.. să dormi liniştit...
   Tabloul.. mult iubitul tablou pe care mi l-ai lăsat.. împreună cu toate amintirile e aici cu mine bunicule.. e la loc de cinste în camera mea... şi aici rămâne...
Am ajuns acasă vineri.. şi am alergat în goană să te îmbrăţisez.. mai ştii? Cum o făceam mereu.. dar mai târziu am realizat că n-am la cine să alerg.. că n-am pe cine să iau în braţe..

   Crăciun Fericit bunicule... Crăciun Fericit sufletul meu ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O poveste..

Poate toate lucrurile se intampla pentru ca asa le este cursul, si oamenii pleaca , sau aleg sa plece de langa noi tocmai pentru a...