Am alergat.. ţi-am sărit în braţe, nici nu
cred că ai mai avut aer... şi mi-ai spus că ţi-e dor de noi şi să am grijă de
tata... iar mai apoi m-am trezit ...
Te-am căutat
atâta timp.. dar eşti de negăsit.. te-am aşteptat neîncetat dar întârzii să
apari...
A trecut timpul parcă în goană... dar nu a
trecut o zi fără să fii prezent în gândurile, rugăciunile şi dorurile mele ..
nu a trecut o zi fără să fii prezent în inima mea..
E greu.. e
greu să ştii că omul pe care l-ai iubit din toată fiinţa ta nu mai e.. e greu
să ştii că nimeni nu mai e acolo să-ţi încălzească sufletul ...
Se apropie
Crăciunul şi e primul Crăciun când nu eşti cu noi.. când nu mai am pe cine să
colind cu drag şi cu sufletul deschis..
primul Crăciun pe care nu-l aştept...
primul Crăciun rece ...
Atâta dor.. nu ştiu unde să-i mai fac loc..
atâta durere.. nu ştiu cum să o mai ascund printre zâmbete..
Ştiu că eşti
fericit, atâta lume mi-a spus că eşti într-un loc mai bun.. ştiu şi asta.. dar
ştii că întotdeauna am fost o egoistă şi am vrut să te am doar pentru mine...
întotdeauna te-am sufocat cu îmbrăţişări.. întotdeauna am găsit un loc unde să
mă cuibăresc aproape de inimioara ta bunicule .. inimioară care bătea atât de
puternic.. aş da ani din viaţă să o mai aud odată bâtând.. să-mi mai caut loc
în braţele tale calde bunicule.. şi să-mi găsesc..
Aş da ani din viaţă să mai am la cine să fug
de oriunde aş veni.. aş da ani întregi să te mai văd şi aud odată bunicule..
Lacrimi? ..
oare m-ai crede dacă ţi-aş spune că nu mai am ? ... oare m-ai crede că vărs
câte una de fiecare dată când trec pe lângă căsuţa care e goală acum.. de
fiecare dată când te văd.. în închipuiri.. poze.. vise? Oare mă crezi „puiucule”
..?
Vreau să ştii că tare mult te iubesc... vreau
să ştii că voi continua să o fac toată viaţa.. vreau să ştii că oricât ai fi de
departe simt că eşti lângă mine.. şi mă ajuţi.. mă ajuţi să te las să pleci
liniştit.. să te odihneşti.. să dormi liniştit...
Tabloul.. mult iubitul tablou pe care mi
l-ai lăsat.. împreună cu toate amintirile e aici cu mine bunicule.. e la loc de
cinste în camera mea... şi aici rămâne...
Am ajuns acasă
vineri.. şi am alergat în goană să te îmbrăţisez.. mai ştii? Cum o făceam
mereu.. dar mai târziu am realizat că n-am la cine să alerg.. că n-am pe cine
să iau în braţe..
Crăciun Fericit bunicule... Crăciun Fericit
sufletul meu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu