Punct şi de la capăt.

   Întotdeauna mi-am propus să fiu o persoană cu principii, să fiu o prietenă cum şi-ar dori orice prieten/ă, să fiu o iubită cum şi-ar dori orice iubit, o fiică, cum şi-ar dori orice părinţi, să fiu o elevă cum şi-ar dori orice profesori, o nepoată cum şi-ar dori orice bunici .. şi o soră cum şi-ar dori orice frate... Poate pentru că dorindu-mi prea mult să-i mulţumesc pe ceilalţi am eşuat pe toate planurile, sau dacă nu pe toate, pe 50% dintre ele, poate pentru că încercând din ce în ce mai mult să mă ridic la aşteptările celorlalţi , am sfârşit căzând din ce în ce mai jos..

   Dacă m-am implicat prea mult, a fost doar vina mea, iar dacă am dat tot fără a primi nimic, e iar greşeala mea. Greşind am învăţat , şi greşind am ajuns la concluzia: aşa nu !

   Momentele cele mai dificile din viaţa sunt cele în care îţi dai seama cine a contat cine contează şi cine va conta cu adevărat pentru tine. Dăm la o parte oameni care ne iubesc din viaţa noastră, pentru a le face loc altora, carora nu le pasă de absolut nimic din ceea ce însemnăm noi, şi când ne dăm seama de asta.. e prea târziu pentru a mai repara ceva.

   Întotdeauna am fost eu, nimic mai mult, niciodată n-am încercat să par ceea ce nu sunt, iar asta nu a fost niciodată suficient... pentru nimeni. Oamenii vin şi la fel cum vin pleacă, pleacă pentru că aşa decid ei, e alegerea lor, şi pleacă exact atunci când tu ai cea mai mare nevoie de ei, dar ei nu ştiu asta, acceptă-le deciziile şi mergi mai departe, pune punct şi ia-o de la capăt. Nu depinzi de oameni, nu depinzi de suflete, depinzi doar de tine.

Azi am realizat cât de „mică” sunt eu în ochii celor pe care îi iubesc, şi cât de „mică” sunt în ochii celor care pentru mine sunt „imenşi” , azi am învăţat că oricât de mult ţi-ar păsa ţie, celorlalţi s-ar putea să nu le pese.. azi am aflat că „prieteniile” nu durează la nesfârşit, şi că oamenii uită, uită promisiunile făcute, uită deciziile luate, uită şi atât. Iar ţie? Ţie nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să-i laşi liberi, să pui punct şi să o iei de la capăt. Nimic nu e mai bun decât un nou început, un nou drum, noi orizonturi..

   Azi am mai învăţat că în afară de familie nimeni nu e lângă tine. Nu ştiam că oamenii te pot dezamăgi rând pe rând, şi te dezamăgesc chiar cei de la care niciodată nu te-ai fi aşteptat...nu ştiam că fiecare om are câte „enşpe” mii de feţe, nu ştiam că tot ce am adunat în atâţia ani se poate risipi în câteva clipe.

Nu pierzi oameni, ei te pierd pe tine, şi nu-şi dau seama câte ai făcut la rândul tău pentru ei, spun „făcut” şi vorbesc la trecut pentru că totul are o limită! Există momente în viaţa fiecăruia în care ne dăm seama că nu mai putem şi totul e peste puterile noastre, există momente când nu mai poţi şi nici nu mai vrei să ierţi .. Există momente când cazi în genunchi şi zbieri,zbieri de nervi, zbieri că vrei,  sau că pur şi simplu nu mai rezişti .. şi e mult prea mult. Vine un moment când e absolut necesar să tragii linii, să faci calcule, să aduni, să scazi şi să împarţi, iar mai apoi ... să înmulţeşti, să înmulţeşti fiecare dezamagire la care ai fost supus, şi să împarţi la fiecare moment în care ai tot iertat, ai iertat şi ai mai dat şanse...

   Azi ..îmi dau seama că am greşit şi eu mult la rându-mi.. dar am ştiut să cer iertare, am greşit faţă de oameni care nu meritau şi m-au iubit mult, şi i-am iubit pe cei care mi-au dat nenumărate motive să nu o mai fac..azi realizez câte răni am provocat de-a lungul anilor în sufletele persoanelor care ar fi dat orice doar să-i accept lângă mine, nimic mai mult.. dacă am regrete.. ? Am.. îi regret pe toţi cei care nu i-am meritat  , şi i-am pierdut.. azi, şi mâine şi poimâine voi avea aceleaşi regrete. Regret că nu am iubit mai mult pe cine merita, şi regret că n-am fost acolo pentru cei care au fost lângă mine când am avut nevoie...

Mi-e dor de unii oameni pe care i-am lăsat în urmă şi îmi pare rău că nu am să le pot spune niciodată asta, şi n-am să-i pot readuce înapoi ..mi-e dor de unele zâmbete care cândva îmi luminau ziua, şi mi-e dor de „foste prietenii” care însemnau mult... mi-e dor şi mi-e greu să accept că  au trecut şi nu se mai întorc.

Azi am ajuns la concluzia că nu reprezint nimic pentru nimeni, şi că dacă am crezut vreodată asta , am greşit. Am avut nevoie de 20 de ani de viaţa să realizez că nimeni în afară de familie nu merită absolut nimic din partea mea ,mi-au trebuit 20 de ani să-mi dau seama cum sunt oamenii de fapt şi ce vor.

Azi am pus punct, am încheiat capitolul, şi îmi promit că nu-l mai recitesc niciodată !

Punct..şi de la capăt !!!