Niciodată nu
poţi să afirmi ca tu cunoşti pe cineva
în adevăratul sens al cuvântului, nu ne-ar ajunge o viaţă să ne cunoaştem unii
pe alţii. Stăm ani întregi,zi de zi , oră de oră lângă cineva anume, şi realizăm
la un moment dat că noi defapt nu ne cunoaştem, şi nu ştim nimic despre noi..ceea
ce ne-am imaginat de-a lungul timpului, a fost o simplă imagine croită de noi
înşine despre acea persoana. Oamenii nu
sunt doar oameni, oamenii au măşti, sunt prefăcuţi, şi tind să cred că absolut
toţi, niciunul nu se abate de la regulă. Mi s-a mai zis de multe ori, nu te
implica sentimental în niciun fel de relaţie, fie ea de cuplu sau prietenie..
cine se implică pierde,pierde mult, sau tot, şi asta e doar realitatea. Rar
ţi-e dat să întâleşti oameni, şi să-i poţi numi oameni, şi nu scârbe. Pentru că
mi-e scârbă efectiv de unii oameni,pentru care cândva eram dispusă să bag mâna în
foc. Să nu-i crezi niciodată, oamenii mint, oamenii mint mult şi prost, nu
trebuie să fii foarte inteligent să-ţi dai seama când cineva te minte, oricum,toată
lumea minte, mult,mult minţi “să nu raneşti”, minti sa te satisfaci, minţi să
nu cazi într-o lumină proastă, minţi de dragul altora, minţi să pari altcineva,
minţi când spui “te iubesc” , minţi când spui “aş muri de dorul tău” ,pentru că
tu ştii foarte bine că nimeni, până acum
nu a murit de dor, minţi mult, minţi prost, minţi când spui că-ţi pare rău,
minţi când spui că e “ultima oară,” minţi când spui că “a doua oară nu o mai
faci” , minţi când spui că de mâine te schimbi, îi minţi pe ceilalţi “pentru că
asta te face să te simţi bine” minţi crezând că aşa e cel mai bine, minţi si o faci din obişnuinţă deja , minţi pentru a creşte în
ochii celorlalţi, minţi când începi să vorbeşti despre tine cu o persoană pe
care vrei să o impresionezi, minţi , minţi,minţi,minţi şi totuşi îţi mai
permiţi să vorbeşti despre “încredere”
minţi şi mai ai aşteptări mari din partea altora ,minţi pentru a-ţi atinge
scopurile, minţi din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai grav. Toată lumea minte , şi toată lumea merge
pe principiul “scopul scuză mijloacele” , defapt nu contează de ce o faci, ci
pur şi simplu că o faci. Prefer să rămân singură, trăind încojurată doar de
animale, dacă a avea un prieten înseamnă
a “fi la cheremul” altora, prefer să rămân singură dacă prietenie înseamnă
minciună,prefer să rămân singură dacă prietenie înseamnă să fiu înconjurată de
oameni egoişti.
Prefer să fiu singură, şi să nu “trag” de
oameni pentru a-i ţine lângă mine,prefer să rămân cum sunt, şi să nu mă schimb
pentru nimeni, prefer să fiu eu, şi dacă asta nu e suficient pentru cei ce vor
să intre în viaţa mea, înseamnă că acei oameni nu au ce căuta lângă mine !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu