Tu.

 Fii tu.

Într-o lume în care toți încearcă să pară altceva, tu rămâi autentic. Sunt oameni care te privesc în tăcere, care îți urmăresc fiecare pas, nu pentru că vor să te ajute, ci pentru că vor să știe cât de departe poți ajunge. Nu vor spune nimic, dar te imită în gând. Nu te vor aplauda, dar îți preiau curajul și îl transformă în lecție. Nu le e ușor să recunoască, dar tu ești sursă de inspirație. Nu pentru toți. Dar pentru unii.. da.

Sunt oameni care te plac, dar nu pot accepta că poate ești mai bun într-un anume fel. Așa că aleg să te invidieze. Te vor răni cu tăceri, cu priviri, cu cuvinte aruncate fără sens. Dar nu pentru că ești tu vinovat, ci pentru că tu reușești să fii ceea ce ei nu și-au permis să fie niciodată. Rămâi tu. Nu coborî la nivelul lor. Nu încerca să le explici cine ești. Cine trebuie, va înțelege oricum. Cine nu vrea, n-o va face nici dacă le-ai da toată inima ta pe tavă.

Sunt oameni care te iau ca exemplu, chiar dacă nu ți-o spun. Care se ghidează după felul în care cazi și te ridici. Care prind speranță doar pentru că tu nu ai renunțat. Sunt și alții care nu te vor urma niciodată, indiferent ce ai face. Nu pentru că nu ai fi demn de urmat, ci pentru că ar însemna să recunoască în tăcere că tu ai ales un drum pe care ei n-au avut curaj să pășească.

Tu, rămâi tu.

Mergi mai departe, chiar și atunci când nu mai ai chef. Chiar și atunci când sufletul îți tremură și gândurile ți se frâng. Nu ești singur în lupta ta, deși pare. Sunt oameni care poartă dureri asemănătoare cu ale tale. Poate mai grele. Poate mai adânci. Dar nimeni nu le cunoaște povestea, așa cum nimeni nu știe ce-ai dus tu. Nici eu. Nimeni nu te știe cu adevărat — doar tu știi.

Sunt oameni care râd în fața lumii și plâng când se închid ușile. Oameni care își îmbracă fericirea ca pe un costum și o poartă cu eleganță, dar înăuntru se destramă. Bucură-te de cine ești tu. De drumul tău. De pasul tău, oricât de mic ar fi. Fii tu, pentru că lumea are deja destui oameni care încearcă să fie altcineva.

Unii te vor urî fără motiv. Sau poate pentru că văd în tine ceea ce n-au reușit să devină. Poate pentru că ești puternic, și ei sunt obosiți. Poate pentru că tu strălucești, și lor nu le place lumina care le arată umbrele. Nu încerca să-i schimbi. Nu încerca să le explici. Tu, fii tu.

Vor fi oameni care se vor așeza lângă tine doar pentru a-ți umbri lumina. Care nu te vor sprijini, ci te vor ține pe loc. Care vor zâmbi frumos, dar te vor trăda când nu e nimeni să vadă. E normal. E parte din drum. Important e ca tu să nu renunți la cine ești doar pentru a fi pe placul cuiva care nu te merită.

Unii vor spune că te iubesc. Dar nu te iubesc pe tine, ci iubesc imaginea pe care o proiectezi. Le place ideea de tine, nu realitatea din spatele tău. Când va deveni greu, vor pleca. Nu le ține pică. Rămâi tu. Pentru că tu nu ai nevoie de iubiri care pleacă la prima încercare.

Și vor fi și aceia care vor spune că sunt cu tine, că nu pleacă, că rămân. Dar într-o zi, fără explicații, vor dispărea. Se vor retrage ca și cum n-ai fi fost niciodată parte din viața lor. Te vor face să te întrebi dacă ai greșit tu. N-ai greșit. A fost alegerea lor să plece. Alegerea ta e să rămâi tu.

Într-o lume care te vrea diferit în fiecare zi, tu ai un singur scop: să fii tu. Cu tot ce ești. Cu tot ce simți. Cu toată lumina și toate umbrele tale. Pentru că autenticitatea ta e cea mai rară formă de curaj.