Nu știu...

  Şi nu ştiu de ce sentimentele mele se schimbă atât de uşor şi într un mod atât de radical. Mă surprind de fiecare dată şi într-un mod nu tocmai plăcut.. Azi  iubesc cică.. şi iubesc cu atâta intensitate încât nici nu ştiu cum să mi definesc sentimentele. Aş spune că mă apucă stări de paranoia..şi nu ştiu dacă asta e de bine sau de rău !  Tot ceea ce simt, fac, şi spun sunt doar nişte stari,stari nedefinite.. Şi nu pricep .. disimulez atât de prost că nu-mi pasă încât.. atunci când cineva începe să mi amintescă de el.. mă simt ciudat.. dar de ce? De ce când mi se vorbeşte de el .. curiozitatea mi-e stârnită fără motiv ! Am rămas cu multe  amintiri plăcute sau neplăcute.. şi mi-au mai rămas cu noi multe poze.. poze vizualizate de n ori într-un minut.. poze care refuză să-mi vorbească.. poze care.. doar ele îmi mai amintesc de tine, de noi... şi de cele mai frumoase momente.. !  Nu ştiu de ce mi se întamplă numai mie asta, nu ştiu de ce doar mie mi-e dat să întalnesc oameni indecişi,oameni falşi,oameni ciudaţi. Nu vreau să jignesc.. dar scopul scuză mijloacele..oameni făra creier !

 Sau poate au creier.. dar nu şi-l folosesc deloc... Într-o perioadă eram ferm convinsă că eu am norocul chior de a întalni doar oameni tâmpiţi,lipsiţi de orice judecată,oameni a căror ipocrizie era în floare... oameni transparenţi, oameni nu cu două feţe ci cu douăzeci.... care refuzau efectiv sa fie sinceri .. şi aveam impresia că ţelul lor era acesta.. de a trăi în minciună.. de a coase si descoase întreaga lume dupa bunul lor plac ! Am realizat mult prea tarziu că decât aşa.. decât cu prieteni falşi.. nici nu-i pot numi prieteni .. mai bine singură !

Îmi imaginam tot felul de chestii... încercam să le găsesc justificare fiecăruia.. dar am ajuns la o singură concluzie... aceste persoane au probleme grave cu capu, şi cu nimic altceva! Deci problema nu era la mine.. ci la ei .. Unde am ajuns de la sentimentele mele .. Aşşaa. Am rămas undeva la sentimentele mele inconstante.. .care.. deşi încerc să schimb ceva la mine.. nu reuşesc şi parcă dau din rău în mai rău... Îmi permit să-l copiez aici pe H Brenciu , deoarece îmi plac foarte mult versurile din piesa “La Radio” Şi nimic nu-i bine, nici chitara nu mai vreaaa. Să mă mai inspire să îti cânt ceevaaa, dar nu mai contează baby.. ce va fi va fi.. Viaţa e frumoasă zi de zi “ Hai sa fim optimişti şi să spunem că oricât de disperaţi am fi.. şi oricât de rău ne-ar merge  Viaţa e frumoasă zi de zi ! Încerc să-i d-au dreptate deşi nu sunt total de acord cu asta !